Panopticon
Te afli în vârful unui turn de supraveghere în mijlocul unei clădiri cilindrice de piatră, clădire care are o mulțime de trepte și de celule. Îți alegi în mod aleatoriu celulele înspre care să privești; pe unele le observi un timp mai îndelungat, pe altele le ignori complet. Cu toate acestea, toți prizonierii au senzația că sunt priviți constant. De ce? Deoarece ei nu pot vedea
dacă îi privești sau nu.
Ne-am obișnuit să credem că există cauză și efect, că un eveniment îi urmează celui de dinaintea lui în mod firesc și logic. Pentru a urmări o poveste pe care nu o cunoaștem, fie ea reală sau fictivă, este necesar să o parcurgem în acest fel; însă pentru a o înțelege în întregime, trebuie să revenim asupra anumitor părți după ce deja ne-am familiarizat cu ea.
Astfel, rezultă un fenomen straniu: privim totul deodată, și totuși pe rând. Aici apare întrebarea cea mai importantă: este ordinea evenimentelor cu adevărat relevantă pentru o poveste? Este totul doar despre cauze și consecințe?
Eu am ales să ofer un spațiu de reflecție, în care să te simți liber să privești înspre orice imagine. Rezultatul va fii mereu același, indiferent cu ce dorești să începi sau să termini, indiferent ce decizi să privești și ce să ignori. Iar aceste alegeri vor vorbi despre tine și despre propria ta experiență.